Teoria Valorilor

Valorile au fost un concept central în științele sociale încă de la începuturi. Atât la Durkheim cât și la Weber, valorile au fost cruciale pentru explicarea organizării și schimbării sociale și personale. Valorile au jucat un rol important nu numai în sociologie, ci și în psihologie, antropologie și discipline conexe. Valorile sunt utilizate pentru a caracteriza grupurile culturale, societățile și indivizii, cu scopul de a evidenția motivațiile din spatele atitudinilor și comportamentelor umane.

Valorile sunt principii sau standarde de comportament care ne ajută să decidem ce este important în viața noastră.

În ceea ce privește sistemul de catalogare a valorilor, Peterson și Seligman (2004) consideră că apariția acestuia a marcat momente revoluționare în istoria psihologiei, sociologiei, filozofiei, antropologiei, mai ales pentru că permite un dialog constructiv referitor la abordări alternative de înțelegere a valorilor dintr-o perspectivă științifică. Ei sunt de părere că persoana virtuoasă este cea care intenționează să acționeze către un scop bun, în sensul etic al termenului. Când binele este obiectul voinței, înseamnă că virtuțile morale sunt acele sentimente care sunt guvernate de rațiune în așa fel încât urmăresc binele. Ele sunt înțelese ca elemente constitutive ale caracterului, acele dispoziții stabile care, dorind binele, determină ființa umană să-și folosească virtutea intelectuală.

Unele teorii susțin ideea conform căreia valorile sunt subiective și personale, deoarece un individ poate decide ce este important pentru sine. Iar, virtuțile sunt calități care sunt universal acceptate pentru a crește valoarea respectivă la un grad ridicat de moralitate.

În concluzie, virtuțile sunt consecințe ale caracterului și pot fi îmbunătățite prin practică, pe când valorile sunt principii comportamentale care pot fi consolidate prin învăţare.

Schwartz, teoria sa asupra valorilor personale, consideră că oricare valoare din cele zece categorii este prosocială, însă cele mai relevante în acest sens sunt universalismul, bunăvoința, conformitatea, securitatea și puterea. Motivele acestei afirmații le veți găsi în definițiile date fiecărei categorii în parte.

Legatura sistemului de valori cu cel afectiv este directă și stransă. În cele mai multe cazuri, valorile prosociale sunt motivate de două afecte sociale opuse: rușinea și mândria. De exemplu, dacă o persoană adoptă valori tradiționale, va simți rușine în cazul în care nu respectă o normă sau un standard legat de acele obiceiuri; mai mult, evitarea rușinii va motiva respectarea acelor norme sau standarde. Pe de altă parte, în cazul reușitei de respectare a normelor sau standardelor tradiționale, emoția care apare cel mai des este mândria. În cadrul priorităților valorilor, oamenii au tendința să aleagă alternativele de acțiune care promovează valorile importante, în detrimentul celor mai puțin importante, iar aceste alegeri sunt motivate cu ajutorul sistemului afectiv.

Relația dintre afectivitate și valori este reciprocă. De exemplu, anxietatea poate motiva schimbarea prioritizării valorilor. Existența unor valori care nu mai corespund cerințelor mediului generează anxietate, un afect care motivează la rândul său schimbarea acelor valori și adoptarea altora noi.

În concluzie, unele dintre cele mai influente lucrări susțin că există două seturi de dimensiuni ale valorilor, unul la nivel individual și unul societal.

Lectie Content
0% Complete 0/1 Steps
Scroll to Top
Sari la bara de unelte